Cazurile de burn-out sunt tot mai dese în Cluj, mai ales în industrii creative. Este vorba de cazuri provocate de o presiune uriașă, care generează stres și care, în cele din urmă, afectează atât angajații, cât și compania.
Numărul cazurilor de burn-out a crescut semnificativ în județul Cluj, din cauza transformărilor tehnologice și a stresului provocat de aceasta. Tocmai de aceea, incidența cazurilor de burn-out este mai mare în domeniul industriilor creative și în IT. Există factori precum presiunea pentru adoptarea unor tehnologii precum cele bazate pe Inteligența Artificială care au crescut stresul angajaților, după cum spun psihologii. Pur și simplu, mulți angajați au sentimentul că nu mai pot ține pasul cu schimbările rapide care se produc în domeniile în care lucrează, oricâte ore ar petrece la muncă.
Această realitate începe să fie recunoscută și de autorități. Exact acum un an, judecătorii de la Tribunalul Cluj au condamnat o companie din domeniul producției de software, Betfair, la plata a 9.000 de euro, cu titlu de daune pentru epuizarea profesională a unui angajat. Magistrații clujeni au considerat că firma condamnată ar fi îngropat angajata reclamantă într-un volum excesiv de muncă. Ea nu avea posibilitatea de a delega sarcini, nu avea o limitare clară a responsabilităților și era supusă unui stres excesiv. Din cauza stresului acumulat angajata a ajuns internată în spital cu tulburări grave de sănătate, inclusiv insomnie, atacuri de panică și depresie profundă, diagnosticate ulterior ca sindrom burnout. Judecătorii au stabilit că există o legătură de cauzalitate între condițiile de muncă și apariția burn-out-ului.
În februarie 2026, România se confruntă cu o realitate dură: sindromul de epuizare profesională, cunoscut sub numele de burn-out, a încetat să mai fie o problemă izolată a corporațiilor din marile centre urbane. Datele din ultimul deceniu indică o traiectorie ascendentă alarmantă, ceea ce transformă sănătatea mintală la locul de muncă dintr-un subiect marginal într-o prioritate națională de securitate economică.
2016–2019: Era „eroismului” corporatist
În urmă cu zece ani, burn-out-ul era adesea confundat cu oboseala trecătoare. În plin boom al sectorului IT și al serviciilor externalizate (BPO), cultura muncii peste program era privită ca o dovadă de implicare.
-
Percepția: Burn-out-ul era un stigmat; angajații se temeau că admiterea epuizării ar putea duce la concediere.
-
Cifrele: Estimările indicau faptul că 1 din 5 angajați din mediul urban resimțea simptome de epuizare, însă puțini apelau la ajutor specializat.
Șocul pandemiei (2020–2022): disoluția granițelor
Pandemia de COVID-19 a reprezentat catalizatorul principal pentru criza actuală. Trecerea bruscă la work-from-home a eliminat bariera fizică dintre viața personală și cea profesională.
-
Efectul „Zoom fatigue”: Supraîncărcarea digitală a dus la o creștere cu 35% a raportărilor de epuizare emoțională în rândul părinților care lucrau de acasă.
-
Epuizarea în prima linie: Personalul medical a înregistrat cote record de burn-out, cu rate de incidență de peste 50% în secțiile critice, fenomen ale cărui reverberații se resimt și astăzi în sistemul sanitar.
2023–2025: Marea reevaluare și quiet quitting
După pandemie, piața muncii din România a intrat într-o fază de rezistență. Angajații au început să prioritizeze echilibrul work-life balance, însă presiunea economică și inflația au forțat multe companii să ceară „mai mult cu mai puțin”.
-
Fenomenul „quiet quitting”: Mulți români au ales să facă minimul necesar la slujbă pentru a-și proteja sănătatea mintală, o reacție directă la epuizarea acumulată.
-
Recunoașterea oficială: Burn-out-ul a început să fie discutat tot mai des în Codul Muncii și în politicile de asigurări de sănătate, sub presiunea directivelor europene.
România în 2026: Diagnosticul prezentului
Astăzi, incidența burn-out-ului a atins un platou ridicat. Nu mai sunt vizați doar managerii, ci și tinerii din generația Z, care intră pe piața muncii cu un nivel ridicat de anxietate, și angajații din sectorul public.
| Perioadă | Nivel de Incidență Estimat | Grupa de Risc Principală |
| 2016 – 2018 | Scăzut – Moderat | Top Management, IT |
| 2019 – 2021 | Ridicat (Vârf pandemic) | Medici, Profesori, Remote Workers |
| 2022 – 2024 | Ridicat – Persistent | Generația Z, Personalul din Servicii |
| 2025 – 2026 | Sistemic | Toate categoriile profesionale |
Schimbarea de paradigmă: De la tratare la prevenție
În 2026, companiile de top din România au înțeles că un angajat în burn-out este o pierdere financiară.
-
Beneficii noi: Abonamentele la psihoterapie au devenit la fel de comune ca tichetele de masă.
-
Săptămâna de lucru de patru zile: Tot mai multe firme clujene și bucureștene testează acest model pentru a preveni colapsul emoțional al echipelor.
-
Rolul statului: Strategia Națională de Sănătate Mintală include acum module specifice pentru mediul ocupațional și oferă ghiduri de bune practici pentru angajatori.
